Kinetologia

   Kinetologia este ştiinta care se ocupa cu studiul miscării organismelor vii si al structurilor care participă la aceste miscări. Kinetologia medicală sau kinetoterapia studiază mecanismele neuromusculare si articulare care asigură omului activitătile motrice normale, Kinetoterapia este cea mai nouă componentă a medicinii fizice si reprezintă metodologia activă de bază pentru consolidarea sau refacerea functiilor unor părti ale corpului uman afectate de boală sau de traumatisme.
   Kinetoterapia se defineste ca terapie prin mişcare efectuată prin programe de recuperare medicală care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional în diverse suferinte. Kinetoterapia este o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciţii fizice statice şi dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia îsi găseste aria de utilizare în cele trei sectiuni de asistentă medicală, putându-se descrie:
· kinetoterapia profilactică ce cuprinde totalitatea metodelor şi mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmăreşte: menţinerea unui nivel funcţional satisfăcător, cresterea nivelului funcţional (profilaxie primară sau gimnastică de întretinere, plimbări, jogging, gimnastică aerobică, pentru mentinerea stării de sănătate), aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariţie a complicaţiilor în unele boli cronice (profilaxie secundară);
· kinetoterapia de tip curativ care se asociază cu sectorul de tip profilactic si de recuperare;
· kinetoterapia de recuperare reprezintă secţiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală şi urmăreşte prin intermediul unor programe de exerciţii fizice: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situaţii de readaptare funcţională (în cazul în care, de exemplu, un anumit muşchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor muschi care îi preiau parţial funcţiile, în scopul realizării miscării în limite acceptabile).
- Obiectivele generale urmărite în tratamentul prin kinetoterapie sunt:
- refacerea forţei musculare şi creşterea rezistenţei musculare;
- creşterea mobilităţii articulare
- creşterea si adaptarea capacitaţii de efort;
- ameliorarea funcţiei de coordonare, control si echilibru a corpului;
- formarea capacitaţii de relaxare;
- corectarea posturii si aliniamentului corpului;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilităţii.
- Există o gamă foarte largă de afecţiuni pentru care recuperarea medicală prin kinetoterapie este specifică şi absolut necesară. Astfel, kinetoterapia ajută la tratarea următoarelor: afecţiunile aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice),tulburări de statică vertebrală(scolioze, cifoze), dureri la nivelul coloanei vertebrale(cervicale, toracale, lombare), cauzate de o activitate sedentară, afectiunile reumatice (spondilită, poliartrită reumatoidă, artrită, reumatisme degenerative, reumatismul ţesutului moale), afecţiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice), afecţiunile aparatului cardio-vascular, afecţiunile aparatului respirator, afecţiunile metabolice (obezitatea), maladiile congenitale (distrofia neuro-musculară, luxaţie congenitală de şold, tetraplegie) etc.
Una dintre cele mai frecvente cauze ale deficienţelor fizice sunt tulburările tonusului muscular; corectarea acestora se bazează pe efectele exercitiului fizic asupra muşchiului. Din punct de vedere al rolului educativ, exercţiul fizic are efect benefic la orice vârstă, dar mai ales în perioada de crestere, când mişcările nu sunt încă bine definite, când creşterea oaselor nu este încheiată, prin repetarea corectă a unor miscări se ajunge la eliminarea mişcărilor incoerente şi la stăpânirea celor necoordonate.